Chirurgia plastica – intre necesitate si capriciu. (Doar pentru bine intentionati)

„Frumusetea chipului este o podoaba fragila, o floare trecatoare, stralucire de o clipa si care nu-i legata decat de epiderma.”
– Jean-Baptiste Poquelin (Moliere)

Toata viata noastra se consuma in jurul frumusetii trecatoare pe care incercam sa o tinem in loc. Apelam din ce in ce mai des la tot soiul de inovatii de natura plastica ce promit „izvorul tineretii vesnice” si al „vietii fara de moarte”. Însa ce te faci atunci cand toate aceste vise stiintifice dau gres… Ce se intampla atunci cand exagerezi si depasesti anumite bariere pe care natura le-a delimitat firesc? Doar impins de egoism si mandrie, alergi ca un pictor nebun dupa capatul curcubeului ce promite vise de aur?
In primul rand ar trebui sa cautam putin prin radacinile acestor practici estetice, sa observam motivul pentru care au luat nastere si care a fost de fapt scopul lor initial.
Exista dovezi ale acestei practici inca din anii 3000-2500 i.Hr. tradus dintr-un papirus al Egiptului Antic, ce descrie tratamentul pentru repararea unui nas fracturat.
In Europa secolului al 15-lea, Heinrich von Pfolspeundt (chirurg de origine germana) descrie un intreg proces pentru „a construi un nou nas celui caruia ii lipseste cu desavarsire si a fost mancat de caini” prin care se folosea o bucata din antebratul persoanei in cauza pentru reconstructie. Este considerat a fi unul din cele mai vechi tratate medicale din lume ce implica chirurgia.
Tatal modern ar chirugiei plastice este considerat a fi Sir Harold Gillies care a dezvoltat foarte multe din tehnicile folosite actual, cu scopul de a ajuta soldatii desfigurati in Primul Razboi Mondial, ce sufereau malformatii severe la nivel facial. Acesta a condus mai mult de 11.000 de operatii estetice pe mai mult de 5000 de barbati, majoritatea cu rani lasate de gloante. Acest act a ajutat eroii timpului sa reintre in viata lor cu un minim de normalitate, le-a redat siguranta si stima de sine.
De atunci pana acum insa, operatiile estetice au devenit mai degraba un capriciu la care mii de oameni apeleaza zilnic fara sa se gandeasca la consecinte. De la un instrument adjuvant psihic, social si moral al omului cu malformatii severe, la un moft ieftin (si nu tocmai), accesat de oricine, fara prea multe intrebari si cunostinte ale impactului real ce il pot avea asupra organismului si psihicului.
Lady Gaga, o vedeta internationala care a iscat foarte multe intrigi datorita stilului sau vestimentar spune: „Cred ca promovarea insecuritatilor sub forma chirurgiilor plastice este in mod infinit mai daunatore decat o exprimare artistica legata de modificarile corpului”, iar noi ii dam dreptate.
Nu suntem in totalitate impotriva acestor practici, isi au scopul lor bine definit si ajuta zilnic la schimbarea in bine a vietii oamenilor, oferindu-le inainte de toate stima de sine. Insa valul care ia amploare pe zi ce trece devine de nestapanit, orice copil/a isi doreste deja sa faca schimbari drastice ale corpului sau firav desi nu si-a incheiat inca dezvoltarea psihica si fizica necesara unui astfel de pas. Se promoveaza inconstienta si de data aceasta este platita extraordinar de bine. Se sar inconstient (?) etape primordiale ce pot salva foarte multe persoane de la desfigurare sau cadere psihica.
Acest articol a fost creat doar in scopul de a crea limite clare cosmeticii actuale, neasumandu-ne rol de psiholog sau duhovnic. Vom reveni cu criterii clare de catalogare ale tipului si conditiei tenului, problemele ce pot aparea si solutii de rezolvare pentru fiecare.
Pe curand!